Gestionarea curenților care curg prin motorul care antrenează componentele electronice devine critică pentru a asigura eficiența și fiabilitatea generală a sistemului. Într-adevăr, curenții motorului pot depăși zeci de amperi în astfel de aplicații, ceea ce duce la o disipare crescută a puterii în interiorul modulului invertor, reducând eficiența acestuia. Mai multă putere pentru componentele electronice ale invertorului are ca rezultat, de asemenea, temperaturi mai ridicate, care, în consecință, le-ar putea degrada performanța în timp și/sau ar putea cauza întreruperi bruște dacă depășesc valorile nominale maxime permise.
Mai multe componente electronice utilizate pe scară largă în sistemele de control al motoarelor sunt foarte sensibile la temperatura ambiantă de funcționare. De exemplu, condensatoarele electrolitice utilizate în mod obișnuit pentru a stabiliza tensiunea principală de alimentare a invertorului sunt garantate de producător pentru un număr minim de ore fără defecțiuni.
În consecință, optimizarea performanței termice, în combinație cu un factor de formă compact, este un aspect cheie al fazei de proiectare a invertorului care poate ascunde capcanele dacă nu este abordată corespunzător, rezultând produse subperformante.
Densitatea de curent din PCB este, de asemenea, un factor critic atunci când curentul curge între diferite planuri prin găuri. Solicitarea excesivă a unei singure conexiuni prin intermediul unei poziții proaste poate duce la o defecțiune bruscă în timpul funcționării, făcând și analiza acestei probleme critică.
